Pielea

Va puteti imagina o haina croita dintr-o singura bucata, care acopera corpul de la cap pana la picioare, apara de vant, rezista la apa este puternica, totusi elastica, iar pe deasupra se reinnoieste mereu? Nu? O purtati in fiecare zi: e pielea!

Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsa a unui om adult acopera o suprafata de circa 2 metri patrati, cam cat un cearceaf obisnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce inseamna cam a douazecea parte din greutatea intregului corp.

Grosimea pielii varieaza intre 0,5 si 5 mm. Este relativ subtire in regiunile corporale putin expuse la uzura sau presiune, si mai groasa pe suprafetele care sunt mai solicitate, de exemplu pe talpi.

La microscop se poate observa ca pielea este formata din doua straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 - 30 de randuri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate una peste alta, asemeni unor tigle, de aceea pielea se intinde cu usurinta in timpul miscarii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeaza, fiindca celulele moarte sunt inlocuite in permanenta cu altele noi.

Reinnoirea pielii

Sub epiderma, in stratul germinativ, celulele se afla intr-o continua diviziune. Celulele nou formate sunt apoi incarcate cu o proteina rezistenta, cheratina, care determina cheratinizarea celulelor. Pe masura ce iau nastere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi impinse spre exterior.

O celula ajunge in stratul extern in trei - patru saptamani, aceasta fiind durata ei de viata. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzisori abia vizibili. Un om in timpul vietii pierde sub aceasta forma aproximativ 18 kg piele.

Sub epiderma se gasesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmentii numiti melanina, pentru a ne proteja de efectele daunatoare ale radiatiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii, devenind mai inchisa la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzeaza, daca este expusa la soare.

Mai tarziu, melanina migreaza spre suprafata pielii si se desprinde impreuna cu celulele moarte si pielea bronzata devine palida cu timpul. La cei cu pielea mai inchisa, melanina este produsa in cantitati mai mari.

Rolul pielii

Apara interiorul organismului de loviri, taieri, ploaie si vant, radiatii, lumina solara puternica si bacterii.

Daca taiem sau julim epiderma, pielea se vindeca fara cicatrice. Terminatiile nervoase ale pielii sunt excitate sub efectul presiunii usoare, a presiunii puternice, sau a durerii. In varful degetelor exista deosebit de multe terminatiuni de acest gen.

In epiderma, sub influenta razelor solare se formeaza vitamina D. Transpiratia joaca un rol important in eliminarea excesului de sare precum si a altor substante.

Supraincalzire si racire

Sub epiderma se intinde derma, mai groasa decat precedenta. Portiunea superioara a acesteia este intesata de o retea de colagen si elastina, care sunt niste proteine deosebite. Acestea asigura elasticitatea si flexibilitatea pielii.

In derma se gasesc numeroase vase sangvine. Atunci cand ne este cald, capilarele se dilata, si se umplu de sange. Daca suprafata pielii este strabatuta de mai mult sange, organismul pierde o cantitate mai mare de caldura, adica se raceste. Din acest motiv ne inrosim in caldura mare. Daca ne este frig, capilarele sangvine din derma se ingusteaza, pentru a pierde mai putina caldura, iar pielea devine palida.

Sangele care curge prin aceste vase sangvine extrem de subtiri transporta substantele nutritive sub cele doua straturi ale pielii, iar de acolo va transporta produsii de catabolism. Daca pielea este traumatizata, in locul ranii sangele se coaguleaza si inchide plaga. Cicatricea formata protejeaza impotriva agentilor patogeni si a pierderii exagerate de sange.

In derma se gasesc si diferite terminatiuni nervoase: acestea vor transmite la creier excitatiile ce provoaca simtul tactil. Excitatiile dureroase sunt preluate de terminatiile nervoase (receptorii) care se ramifica in epiderma. In portiunea superioara a dermei se gasesc receptorii tactili, sau asa numitii corpusculi Meissner, care percep presiunile usoare.

Ceva mai adanc sunt situati corpusculii Ruffini care percep caldura, respectiv corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului. Spre marginea inferioara a dermei se gasesc corpusculii Vater - Pacini, care au rol de a percepe presiunile puternice. Daca aceste terminatiuni nervoase trimit o informatie catre creier, sub efectul unor excitatii dureroase, presiune, sau caldura, acesta va actiona muschii corespunzatori, de exemplu pentru a retrage mana de pe o cana fierbinte.

In adancul dermei se afla glandele sudoripare, formate dintr-o aglomerare de tubulente intortocheate; au un rol indispensabil in reglarea temperaturii corporale. Aceste glande produc acel lichid apos, putin sarat - transpiratia, care se infiltreaza prin pori la suprafata pielii, daca ne este foarte cald. Transpiratia, in timp ce se evapora, ne raceste corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei zile produc 250 - 500 de ml de transpiratie. In zilele foarte calduroase insa, putem evapora chiar si 2 l de sudoare.

Un om are in total in jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totala atingand 100 de grame. Exista deosebit de multe glande sudoripare pe fata, la subrat, in palma si in talpa. In palma de exemplu, gasim 350 de glande sudoripare pe centrimetru patrat, in timp ce in dosul palmei doar 200.

Transpiratia ne ajuta si la apucarea unor obiecte. Sudoarea acopera in strat subtire brazdele degetelor noastre, usurand prinderea unor obiecte cu suprafata neteda.